Arta contemporană şochează fără a impresiona
Atenţie! Articolele de mai jos conţin informaţii şi imagini care pot părea şocante pentru persoanele pudice. Dacă vrei să vezi, ai să vezi!
===============
În acelaşi grupaj, mai puteţi citi:
Articol principal: Sânge, fecale, urină şi spermă în artă
Alte articole: Pictură fără inhibiţii, Filmele controversate au ajuns şi în România, Interviu cu Dumitru Gorzo, Arta contemporană şochează fără a impresiona
===============
Mihai Mihail este student la Facultatea de Arte Plastice din Bucureşti şi săptămâna aceasta şi-a expus câteva lucrări în cadrul expoziţiei de anamorfoză “Punctul Cheie” de la Galeria Una. El a acceptat să răspundă şi la câteva întrebări despre folosirea în artă a unor procedee mai puţin convenţionale.
Ce părere ai despre “fecal art” sau despre picturi făcute cu spermă sau sânge infestat cu HIV?
Nu văd ce sens are să faci un om din rahat. Se reduce totul la un formalism apăsător. În general, toţi caută să facă ceva nou. Nu să transmită ceva nou, pur si simplu să facă ceva ce nu s-a mai făcut din punct de vedere tehnic sau ideologic. Nu mai caută nimeni să creeze ceva adânc.
Crezi că există limite în artă?
Niciodată nu au existat. Şi pe vremuri, dacă ar fi vrut Michelangelo să facă în o operă în excremente, nu-l oprea nimeni, numai că în rahat nu poţi să faci ca-n marmură.
De ce crezi că au ajuns să lucreze cu materii provenite din organismul uman?
Mereu a primat mesajul, dar acuma totul e mai rapid, nu mai ai timp să faci o chestie grozavă. Se ajunge aşa… să fie mai uşor, să şochezi, şi să faci asta cât mai repede.
Crezi că astfel de creaţii vin din convingerile proprii ale artistului?
Majoritatea zic “mă duc să fac o expoziţie, deci trebuie să şochez”. Adică îşi impun mereu anumite chestii, nu vine ceva din interior. Când pictezi din căcat, nu poti să spui “am avut eu năzuinţa interioară”. Nu poţi să te justifici spunând “dacă nu pictam cu sânge infestat cu HIV, nu mă simţeam eu bine”.
E important să foloseşti sânge în loc de culori?
Dacă te ajută psihologic, dacă te ajută să faci tu o lucrare mai bună, dacă privitorul observă că e lucrarea mai bună aşa, da. Altfel, nu e important ce pui.
De obicei, artiştii care fac astfel de picturi “ieşite din tipare” spun că protestează. Eşti de acord cu acest mod de a face protest?
Treaba lor dacă protestează cu astfel de mijloace. Dar e greu să faci un protest sincer şi, oricum, asta în general nu e artă… Pe mine nu mă interesează astfel de mijloace. Pui într-o imagine rahat şi ce poţi să faci? Sau mai e cazul tipului ăla care ejaculează pe pânză - spune că vrea să protesteze împotriva culturii sexuale, dar el de fapt nu face altceva decât să o promoveze.
Cum ai vrea să se facă arta, la ce curent ai vrea să adere artiştii?
O artă, chiar dacă e pesimistă, care să fie nobilă, să nu ne luăm prea mult de toate lucrurile astea scabroase, să reducem totul la nivel de animal. Practic, cel mai mult contează în noi trăirile astea spirituale. Tot ce ţine de vulgaritatea animală nu e de o importanţă prea mare. Nu văd de ce se exagerează pe tema asta. Nu vreau să mă consider un animal încă.
Prof. univ. dr. Daniela Rovenţa Frumuşani: “Pentru mine nu e artă, e marketing, e şoc”
Predă semiotica şi retorica la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii din Bucureşti. A publicat numeroase lucrări în domeniul semioticii şi al ştiinţelor comunicării. D-na prof. univ. dr. Frumuşani se declară, însă, adeptă a unei arte mai degrabă spirituale decât formale. “Tot ceea ce se întâmplă în general în film şi în publicitate nu este altceva decât o augmentare a groazei, a nonsensului”, explică d-na Frumuşani.
Respectata profesoară de semiotică este de părere că utilizarea substanţelor corporale în artă dă dovadă de “prea mult exhibiţionism şi voyeurism”. Despre Jordan Mckenzie, artistul care pictează cu propria spermă, pentru a protesta împotriva culturii sexuale, d-na Frumuşani a declarat că nu face decât să promoveze ceea ce vrea să condamne. “Este ca şi când m-aş apuca să port ultimele haine de blană şi să spun că protestez împotriva uciderii ultimelor exemplare de animale. Într-un fel îmbracă aceeaşi uniformă”, argumentează dumneaei.
Pentru doamna Frumuşani, pictura cu sânge şi alte produse corporale nu este o formă de artă, pentru că “mai sunt atâtea lucruri invizibile, mai spirituale de relevat” prin operele artiştilor.
===============
În acelaşi grupaj, mai puteţi citi:
Articol principal: Sânge, fecale, urină şi spermă în artă
Alte articole: Pictură fără inhibiţii, Filmele controversate au ajuns şi în România, Interviu cu Dumitru Gorzo, Arta contemporană şochează fără a impresiona
===============
Leave a Reply