To be or not to be gay
Recensamantul blogurilor gay
La ultima incursiune in blogosfera romaneasca am numarat nu mai putin de 20 de bloguri gay, dintre care cele mai interesante sunt cele provocatoare, cu atitudine si la tema.
De la un roman distopic SF continuat de la un post la altu, pana la cometarii la evenimente de actualitate, amintiri personale, poze cu jucatori de rugby si pilule politice, blogurile romanesti gay sunt destul de variate in continut.
Feed the Gay Generation este preferatul meu, nu neaparat pentru calitatea posturilor, cat pentru prospetime si atitudine. Aici se gasesc primele trei capitole ale romanului “Ultraverse”, a carui actiune este plasata intr-o societate unde femeile si barbatii gay conduc lumea, in timp ce barbatii hetero sunt redusi la statutul de simple unelte necesare reproducerii. Premisele incorecte politic irita si incita interesul in acelasi timp, iar proza este lejera si curgatoare, motive pentru care “Ultraverse” se citeste dintr-o suflare si te lasa, ca orice serial reusit, asteptand cu nerabdare urmatorul post. Pe acelasi blog mai gasiti intrari ironice si percutante despre miscarea ex-gay, o poveste despre prima iesire a autorului intr-un club gay, una despre viata gay in timpul comunismului si altele.
Un blog asemanator se numeste, printr-o coincidenta, Gay Generation. Ca si primul, este profilat pe continut LGBT si se adreseaza direct comunitatii, cu obisnuitul amestec de fun, politica si baieti draguti. Ultimele posturi aduc stiri de interes din oras, clipuri de pe youtube cu gay rusi facandu-i in ciuda lui Putin si texte de self-empowerment destul de inspirate. Limbajul explicit, umorul si atitudinea in-your-face il prind pe bloggerul de la Gay Generation, muzica pop - mai putin.
Alte bloguri scrise dintr-o perspectiva gay sunt darkq.net, grupul de bloguri de la www.blog.totalgay.ro (din care mai fac parte, pe langa Feed the Gay Generation, Chromozomy si TG Blog), Cronicile unui gay, Romanian gay life, Kaan si inca alte cateva.
O alta categorie de bloguri, desi autorii lor sunt gay, nu sunt centrate in mod deosebit LGBT. Merg de la jurnale personale pe teme diverse, doar ocazional cu relevanta gay, pana la bloguri ale caror autori sunt in viata obisnuita in the closet sau bloguri care, judecand dupa posturi, ar putea la fel de bine sa fie hetero. Desi ar putea fi mai interesante decat blogurile din prima categorie, acestea sunt mai degraba plicticoase, pentru ca de cele mai multe ori nu au o tema anume si nu vin cu chestii tari. Este cazul blogurilor NextMistake, dezordinea ordonata, blogul adevaratului mitzy. The Object of My Affection sau al singurelor bloguri pe care le-am gasit, Lumea Clitemnestrei si loremonde. Si mai neprietenoase pentru cititor sunt cateva bloguri scrise in engleza, cum ar fi stingo sau Who is Top Dog. Altohm.blogspot.com este blogul unui simpatic cuplu gay care ar avea sanse sa va retina atentia, daca nu ar fi plin de fotografiile turistice facute de cei doi cu ocazia numeroaselor lor calatorii in strainatate.
In fine, merita mentionat blogul Romerican, actualizat destul de rar in ultima vreme, al unui gay american de origine romana, care a locuit o vreme in tara, comentandcu ironie si afectiune realitatea romaneasca.
Mediul online a fost de la bun inceput primitor pentru gay, in continuare mai vizibili in spatiul virtual decat in realitate. Motivul nu este o afinitate speciala pentru mediile artificiale sau o nevoie mai mare de expresie personala, cat faptul ca mediul virtual ofera protectie si usurinta in a gasi oameni ca tine. numarul semnificativ de gay cu bloguri este un indiciu ca trendul merge mai departe, blogurile recent aparute avand sansa sa insufleteasca o scena locala destul de statuta.
Yaoi
Wikipedia defineste “Yaoi” cabenzi desenate si desene animate “axate pe relatii intre doi barbati si targetate catre femei”.
In “Gravitation”, un serial japonez de desene animate, bazat pe benzi desenate, Shindou Shuichi, protagonistul de 19 ani, este liderul trupei rock Bad Luck. Atunci cand il intalneste pe tanarul romancier Yuki Eiri, care ii demonstreaza ca versurile lui nu fac doi bani, Shuichi se indragosteste iremediabil de el. De-a lungul urmatoarelor 13 episoade, Yuki face tot ce poate ca Shinou sa-si uite trecutul incarcat si sa-i intoarca sentimentele.
Numai in Statele Unite, “Gravitation”, in variante benzi desenate, a incasat 9 milioane de dolari profit si este cea mai bine vanduta (si cea mai dificil de procurat) manga din SUA in ultimii 20 de ani. Asta nu inseamna insa nimic pe langa popularitatea seriei la ea acasa, intr-o tara in care manga constituie 40% din totalul publicatiilor in cursul unui an.
Alte serii yaoi de succes sunt “Selfish Love”, despre un student sarac care intra la o universitate prestigioasa, unde cunoaste un student mai mare, bogat si sigur pe el, “Wilde Rock”, despre fiul unui sef de clan care primeste misiunea de a-l seduce pe fiul sefului unui clan dusman, sau “La Esperanca”, despre doi colegi de liceu care isi descopera trecutul si invata valoarea prieteniei si a dragostei.
Numarul mare de manga si seriale animate de acest fel si popularitatea lor se datoreaza unui fapt si mai extraordinar: publicut tinta, audienta si creatorii genului yaoi sunt aproape exclusiv fete adolescente si femei tinere. Gayi si bisexualii reprezinta doar o mica fractiune din audienta.
Relatiile dintre baieti in fictiunile yaoi sunt mai degraba nerealiste, neplauzibile din punct de vedere psihologic si imposibile social. Scopul desenelor yaoi nu este insa descrierea vietii gay sau emanciparea sociala, ci perpetuarea fanteziei. Baietii din povestile yaoi, numiti “bishonen”, sunt intotdeauna foarte tineri, draguti si arata mai degraba androgin. Intr-un cuplu exista de regula un partener mai mare care initiaza si conduce relatia si un partener mai tanar care este cucerit, termenii pentru cele doua roluri find imprumutati din artele martiale, fara a avea conotatii sexuale: “seme” este cel care ataca si “uke” este cel care se apara. Exista insa numeroase exceptii de la regula, una fiind chiar “Gravitation”, unde partenerul mai tanar incearca sa il cucereasca pe cel mai mare.
Otaku (fanii manga) gay nu prea gusta stilul grafic yaoi, considerat prea feminin, si lipsa de realism a povestilor, preferand de cele mai multe ori sa citeasca sau sa creeze propriile benzi desenate.
Numele “yaoi” este folosit mai degraba in tarile de limba engleza, japonezii preferand termenul “BL” (de la “Boy’s Love”). In Japonia “yaoi” se refera numai la varianta pornografica a genului, termenul fiind acronimul expresiei “yama nashi, ochi nashi, imi nashi” (fara punct culminant, fara deznodamant, fara sens). Yaoi explicit pornografic nu este produs de firmele de animatie sau de edituri, ci de fanii care le publica pe internet. Deseori preia personaje din desenele animate care au ca audienta primara baietii adolescenti, ca Dragon Ball Z sau Pokemon, cupland personaje care in povestea canonica sunt adversari sau colegi de echipa.
Fenomenul yaoi a devenit deja subiect de studiu, teoreticienii genului incercand sa explice interesul fetelor in relatiile baiat-baiat, un fenomen cultural fara precedent.
Fanele genului spun ca sunt atrase de frumusetea si de personalitatea personajelor, ca si de descrierea idealista a dragostei intre barbati. Unii teoreticieni sustin ca audienta feminina este atrasa tocmai de faptul ca relatiile dintre protagonisti exclud fetele, lucru care le permite sa exploreze fictiv o relatie erotica fara sa se simta amenintate si identificandu-se in acelasi timp cu personajele. Potrivit unei alte opinii, femeile pot fi atrase de homoerotism in acelasi fel in care barbatii heterosexuali sunt atrasi de fanteziile lesbi, lucru mascat pana acum de monopolul masculin asupra sexualitatii si de tabuurile privind homosexualitatea. De ce simetria intre atractia barbatilor pentru lesbiene si a femeilor pentru barbatii gay a aparut in Japonia, ramane de explicat.
Revista poloneza de arta gay la Bucuresti
La sfarsitul anului trecut a fost lansata in Romania revista poloneza de cultura alternativa gay - DIK Fagazine.
Climatul social din polonia este cam tot atat de gay-friendly cat iarna pentru un picnic la iarba verde. Cu toate acestea, in anul 2005, Karol Radziszewski, un tanar artist vizual polonez, scoate DIK Fagazine, o revista artistica despre masculinitate si homosexualitate. Revista apare la intervale neregulate, atunci cand echipa care o face aduna destule materiale pentru un numar tematic si se considera multumita de produsul final, iar textele sunt tiparite in engleza si poloneza.
Revista este undeva intre o publicatie necomerciala cu circulatie redusa, facute “in casa” si o revista de arta sau o publicatie mondena. Tiparita alb-negru pe hartie in nuanmte diferite de la numar la numar, DIK Fagazine e o surpriza chiar pentru cititorul familiar cu reviste ca Tetu, Gay Times sau Gus. Cel mai apropiat model de la noi ar fi “Omagiu”. Reviste este un colaj original de texte, grafica, fotografii, desene, comics-uri si poante vizuale, uneori pe teme gay, alteori pur si simplu facute pentru gay, de ei sau de prietenii lor. Ultimele numere au avut ca teme artisti polonezi hetero, o calatorie la Kiev, gay in varsta, viitorul Poloniei, cultura hip-hop si…cocky cocks. Ca si numele revistei, stilul este de multe ori in-your-face, provocator si iconoclast. De la imagini fara niciun fel de conotatii sexuale (pasari schitate in tus de artistul Filip Pagowski) la fotografii care frizeaza pornografia, dar de fiecare data edgy, cu un mesaj critic. DIK Fagazine se joaca cu ideea de revista, cu sablonul de barbat, cu reprezentarile si conventiile masculinitatii si homosexualitatii. Este unul din putinele locuri unde reprezentarea homosexualitatii trece de toate cliseele cu care ne-am obisnuit (baieti zambitori cu tenul perfect si corpul lucrat la sala, barbati virili la costum, drag queens fabuloase etc.), fara sa le ocoleasca, dar punand accentul pe o masculinitate proaspata, obisnuita si in acelasi timp alternativa. Baietii din fotografii nu sunt neaparat frumosi cat reali, imperfecti si vii.
Lansarea de la magazinul Rozalb de Mura a strans la un loc o parte din tinerii din Bucuresti care gusta combinatia de arta contemporana si cultura gay: un dansator, un tanar fotograf, un critic de arta cu prietenul lui, artisti grafici, lume din media.
A fost probabil prima data cand acesti oameni au avut ocazia sa se intalneasca la un eveniment care nu e doar artistic sau doar gay si a fost o oportunitate de comunicare intr-un context mai uman, fara a fi redus complet la o singura latura a personalitatii tale.
DIK Fagazine este distribuita in locatii speciale in mai multe tari europene, in Statele Unite sau in Japonia. Realizatorii revistei au fost invitati sa participe la targuri si expozitii de cultura alternativa si de arta in UK si in Los Angeles, unde au avut ocazia sa aduca o contributie originala, specific est-europeana, intr-un mediu international care nu duce deloc lipsa de modele culturale gay. Urmatorul numar al revistei va fi despre Romania. ¼/p>
Leave a Reply