Clasa intai si primii pasi de samba
Strada Garibaldi din cartierul Floreasca se linisteşte abia seara, după ora 7. Copiii care învaţă la şcoala de aici termină orele şi pornesc în grupuleţe gălăgioase spre casă, iar clădirea cu două etaje a şcolii rămâne tăcută şi se cufundă în întuneric. La zece minute dupa ce uşa de la intrare este încuiată şi femeile de serviciu încep să spele culoarele, din sala de sport de la subsol încep să se audă ritmuri puternice de muzică latino.
====================
Din acelasi grupaj:
====================
În jur de 20 de elevi ai şcolii rămân după ore pentru a lua lecţii de dans sportiv de la doi tineri dansatori – Laura Popa şi Dan Luca. Copiii sunt convinşi cu greu să stea cuminţi, aliniaţi şi să repete paşii de samba. Plini de energie, îşi pierd imediat concentrarea şi se aleargă prin sală, sau execută mişcările pe un ritm propriu, fără să ţină seama de muzică sau de numărătoarea Laurei.
În sală sunt elevi de toate vârstele – de la clasa întâi până la clasa a opta. Unii dintre ei dansează în pereche, au pantofi speciali de dans, fetele au fustiţe scurte şi înfoiate, iar băieţii pantaloni negri dintr-un material vaporos. Dan spune că unele perechi participă deja la concursuri. Andreea şi Cristi sunt una dintre aceste perechi. Ea – părul blond deschis, ochii albaştri, tenul alb, clasa întâi. El – brunet, ochi căprui, zâmbet larg, clasa a doua. Dansează cuminţi împreună şi ascultă indicaţiile antrenorilor.
La sfârşitul antrenamentului, copiii se aşează pe jos turceşte, într-un cerc mare. Este momentul jocului de final – trebuie să bată din palme pe rând, să păstreze un ritm constant, iar apoi să crească ritmul. Copiii izbucnesc în râs de fiecare dată când unul dintre ei se încurcă, şi jocul se poticneşte înainte de a reuşi să facă un tur complet al cercului. Exerciţiul ar trebui să îi ajute pe copii să simtă ritmul muzicii şi să danseze mai bine, dar este greu pentru Dan şi Laura să îi convingă să ia jocul în serios.
La opt şi jumătate, uşa sălii începe să se deschidă din două în două minute, şi o doamnă nerăbdătoare priveşte înăuntru, căutându-şi fiica din priviri. Holul îngust din faţa sălii de sport este ticsit de părinţi şi bunici care au venit să îi ia pe cei mici de la antrenament. Într-un final, Dan şi Laura le spun copiiilor să se alinieze pentru a-si lua la revedere – „Antrenamentul s-a încheiat. Bună seara!” este semnalul de final, după care copiii rup rândurile şi încep să alerge spre băncuţele unde trebuie să se schimbe, se fugăresc sau aruncă mingii la panoul de baschet din spatele sălii.
Câteva minute mai târziu, sala s-a golit, iar Dan şi Laura s-au aşezat pe o bancă, obosiţi. Abia acum începe antrenamentul cu grupa de adulţi – patru perechi de studenţi. Cei doi dansatori pleacă spre casă abia după ora 10, dar mărturisesc că lecţiile cu studenţii sunt mult mai puţin obositoare decât antrenamentul cu copiii.
Grupurile care părăsesc clădirea albă după ora zece sunt mult mai tăcute decât cele de după amiază. Studenţii se urcă în maşinile cu care au venit si pleacă spre casă, iar strada rămâne liniştită, în aşteptarea copiiilor care vor veni din nou a doua zi, plini de viaţă.
====================
Din acelasi grupaj:
====================
Leave a Reply