Romanii invata sa faca greve, dupa modelul europenilor care trec des prin asta
Primele luni ale anului au fost marcate de doua greve importante. Una la Dacia Mioveni, cealalta la ArcelorMittal Galati. Daca pana acum eram obisnuiti cu grevele bugetarilor, si mai ales cu ale profesorilor, iata ca fenomenul social denumit greva a patruns si in curtea companiilor private.
Pana nu demult, conflictele de munca ale muncitorilor romani erau zgomotoase, se intindeau pe trasee lungi de miting si se sfarseau, de obicei, cu promisiuni din partea „finantatorilor”, fara ca vreun muncitor sa aibe cu adevarat de castigat de pe urma protestului.
Greva de la Dacia a aratat altceva. A pornit cu semnale de avertisment, apoi a trecut la protest de munca general, fara ezitari. In timpul grevei, unii muncitori s-au strans in curtea fabricii si si-au strigat revendicarile, altii au stat acasa pur si simplu, in timp ce aproape jumatate dintre angajati au lucrat in mod normal. Cu toate acestea, protestul a durat trei saptamani, devenind cel mai lung din istoria producatorului autohton de automobile, incurajat, poate, si de semnalele de sustinere primite de la sindicatul muncitorilor Renault din Franta. Acestia din urma sunt obisnuiti cu protestele, cele mai scurte avand doua-trei saptamani, echivalentul celor mai lungi greve de la noi.
La ArcelorMittal protestul a fost mai lacrimogen, pornind de la denumirea marsului, „Caravana Disperarii”. Atat administratia Dacia, cat si conducerea ArcelorMittal au contestat in instanta legalitatea grevelor angajatilor proprii, lucru mai rar intalnit pana acum, cu atat mai mult in cazul protestelor bugetarilor. La ArcelorMittal conducerea a castigat procesul, argumentand ca uzina devine „o bomba cu ceas”, in cazul in care muncitorii nu muncesc si nu supravegheaza instalatiile din combinat. Astfel, angajatii nu s-au ales cu nimic, iar ecourile in presa au fost mai putin vizibile decat in cazul Dacia.
Au castigat cei care au cerut mai mult si care au supralicitat in greva
In urma celor doua greve, pot spune ca au castigat cei care au cerut mai mult. Daca muncitorii de la ArcelorMittal au cerut cresteri de 25% ale salariilor si sporuri, iar conducerea le-a propus 9% si bonusuri, angajatii Dacia au cerut o majorare de peste 60%, adica 550 de lei, plus atle beneficii, si au obtinut o crestere de 435 de lei si majoritatea beneficiilor solicitate.
Muncitorii de la Dacia nu au lasat garda jos, fapt care a facut ca protestul sa ajunga si in presa internationala, pe Reuters, in Les Echos si pe AFP. Si cum presiunea media si interesul cititorilor au fost mai mari in cazul Dacia decat la ArcelorMittal, s-a ajuns si la cifre delicate, adica pierderi. Unele surse apropiate Renault au spus ca producatorul a pierdut 50 de milioane de euro in trei saptamani de greva, iar ulterior a fost avansata oficial o suma mult mai mica, de 13 milioane de euro. Pe de alta parte, si greva de ArcelorMittal a generat ecouri internationale.
Alte articole pe acceasi tema:
Ce crede un ziarist despre greve: arata ca se poate, iar numarul lor va creste
Ce crede Dacia despre conflictul de munca care tocmai s-a incheiat
Apr 25th, 2008 at 3:52 pm
[…] Pe acelasi subiect: Romanii invata sa faca greve, dupa modelul europenilor care trec des prin asta […]