R24.ro

Betonel, Davila , Cicica sau Murdarici sunt doar cativa din cainii de la adapostul “Colt Alb”, numiti dupa imprejurarile din care au fost salvati sau dupa locurile in care au fost gastiti.

Un ghemotoc de blana scheuna puternic, cocotat pe gardul inalt al custii sale. Cicica , catelusa de sapte ani, una dintre veteranele adapostului obisnuieste sa-i intampine “de la inaltime” pe putinii vizitatori ai locului. Ea este prima care vede cine intra si cine pleaca. Mai are inca doi colocatari in cusca sa.

Inca de la intrare m-a atins un miros de blana uda, un miros sarat , specific hranei de caine si un abur de fecale, inevitabil intr-un loc cu peste 150 de caini. Boturi umede se chinuiau sa ajunga prin gaurile gardului la mana mea, cersind o mangaiere si putin afectiune. Sareau pe garduri, latrau, se certau intre ei, alergau in cercuri dupa propria coada sau pur si simplu, stateau cuminti, privandu-ma fix. Ingrijitoarea Germina le punea apa si mancare in strachile de alama. In timp ce toti cainii se inghesuiau sa prinda pranzul uscat, ingrijitoarea le spala custile cu un furtun cu apa.

Tratati ca niste copii

Allby, Betonel, Cezarica, Murdarici , Cicica sau Davila sunt cateva dintre numele cainilor de la Colt Alb, botezati de catre Sanda Bitire, vicepresedintele fundatiei si Bujor Halmageanu , Presedintele ”Colt Alb”, dupa persoanele care i-au adus la adapost, dupa locurile in care au fost gasiti sau dupa imprejurarile din care au fost salvati. Betonel a fost salvat din beton, avand labutele arse, iar Davila a fost gasit legat de un copac in zona Facultatii de Medicina.

Cei de la fundatie au reusit, prin rabdare si cu mare grija sa le dea o noua viata acestor caini. Toti cei 150 de caini de la adapost au numele lor si raspund de fiecare data cand cineva le vorbeste, ii alinta sau ii mangaie.

Fondurile din care adapostul “Latra“

Vicepresedintele Fundatiei Colt Alb se ingrijora de lipsa de bani a adapostului: “Ne descurcam cu greu. Ne trebuie bani pentru intretinerea adapostului, pentru chiria pe care ne-o cere Institutul Pasteur, chiar daca este una modica, pentru hrana, vacciunuri, deparazitari, apa, current si salariile angajatilor”. Ajutorul pentru acesti caini vine uneori si din partea firmelor precum Cristim, care le ofera toate retururile de pe piata, sau de la Crevedia, de unde sunt adusi puii refuzati la export. Biovet este o firma ce le asigura vaccinurile, in timp ce toate celelalte cheltuieli sunt suportate de fundatie.

Tratamentele medicale sunt facute la facultatea de Medicina Veterinara, uneori fara bani, alteori cu plata, in functie de fondurile de care dispune Fundatia si de mila medicilor veterinari. “Ne bazam practic pe medicii de la facultate, avem acolo multi prieteni carora le pasa de cainii de aici. Nu stiu cum ne-am fi descurcat fara ei”, spunea Bujor Halmageanu.

Ia-ma acasa

Lucky , un caine ciobanesc german calcat de masina, se tara catre mine, pe picioarele din fata, singurele pe care le mai avea, in timp ce Zuza, un bichon maltez pierdut si nerevedincat se invartea pe langa mine in doua labute, ne mai stiind ce giumbuslucuri sa mai faca pentru a-mi atrage atenia.

“Adoptia merge greu. Sunt putini cei care vor sa ia in ingrijire un caine vagabond care a fost bolnav sau care acum, este schilodit si are deja 4-5 ani. Oamenii cred ca adapostul este nelimitat si primim zilnic caini parasiti, pe care ii luam, pentru ca ni se rupe sufletul sa ii lasam pe strada, insa acest loc a devenit neincapator. Avem nevoie de oameni care sa vina sa ia cainii in adoptie pentru a le face loc altora noi”.

Cate 4-5 caini stateau intr-un tarc, unii se muscau intre ei, altii devenisera “buni prieteni”. Cineva lasase trei pui in fata portii adapostului, intr-o dimineata. Ingrijitoarea nu mai gasise decat unul dintre pui, ascuns sub o masina, in timp ce fratii lui fusesera sfartecati de ceilalti caini, lasati liberi.

Nu toti se inteleg intre ei, exista raca intre veteranii adapostului si nou veniti. Nu de putine ori s-a intamplat ca cineva de la fundatie sa gaseasca vreun caine omorat de ceilalti. “Numarul de custi este prea mic pentru cati caini avem”, se plangea ingrijitoarea adapostului, curatand in continuare custile.

Urechile pe spate, miscarile rapizi si ametitoare de codite, zarva provocata de un latrat fericit transforma acest loc intr-un colt alb, decupat din universul negru al cainilor comunitari. I-am salutat pe toti, managaindu-i pe fiecare in parte si am plecat din adapost in uralele asurzitoare ale sutelor de caini care si-au gasit familia la Colt Alb. Ghemotocul , cocotat din nou, pe gard, s-a uitat lung dupa mine, dezamagita poate ca nici de data asta nu si-a gasit un stapan.

====================================================

Articol principal: Speranta ca maltratarea animalelor in Romania va inceta

Din aceeasi categorie mai fac parte: Pedepse penale pentru cei care maltrateaza animalele , Calul liber din mijlocul soselei , Politia animalelor face victime , Viata de caine intr-un colt alb .

====================================================

Categories: Grupa 2 (anul 3)
Tags: adapost, animale, caine, colt alb, fundatie, halmageanu, labute