R24.ro

Concluziile unor studii efectuate de curand arata ca majoritatea tinerilor care au trait si traiesc în centrele de plasament nu pot face faţă experienţelor de viata; confruntarea lor cu mediul în care se afla şi cu problemele pe care le au este extrem de dură,  ei incearcand mereu sa supravietuiască la nivel emotional.  

Studiul mai arata ca acestia sufera o serie de transformari progresive ale personalitatii, modificandu-si simultan sentimentul propriei identitati si modul de a-i percepe pe ceilalti.  Ei se retrag într-o lume interioara exclusiva, în care îşi dezvoltă propriile modalităţi de a întelege lucrurile si persoanele. Experientele dureroase prin care au trecut  persista şi pot afecta intreaga lor dezvoltare actuala, dar si în viitor, ca adult.  

Numerosi psihologi sunt de parere ca ei se simt depăşiţi pentru că nu percep o suficientă siguranţă, lucru care genereaza  un sentiment de frica constanta, care îi copleseste. Toate aceste pot duce la instabilitate emotională, o slaba capacitate de a-şi controla sentimentele şi de a  întelege lumea înconjuratoare. 

Pe langa problemele pe care acesti copii le intampina, aparute din cauza despartirii de familie, adesea ei se confrunta in centrele de plasament cu experiente umilitoare care au un impact deosebit de mare asupra lor.

Cercetările în domeniul traumei subliniază consecinţele imediate şi pe termen lung al trăirii unor experienţe traumatizante. Copilul care a cunoscut suferinţele psihice şi fizice ale abuzului stochează aceste experienţe traumatice în memoria vieţii lui personale. Prin mecanismele psihice de aparare, unele dintre acestea vor fi prelucrate la nivel cognitiv dar altele nu vor fi depăşite niciodată.  

Tinerii care au fost victime ale violentelor au o identitate si o stima de sine scazuta, dezvolta sentimente de vinovătie si frica, culpabilizare şi expectante reduse privind viitorul. Ei devin rigizi in relatiile cu ceilalti, inadaptabili si incapabili de a funcţiona atat pe plan personal, interpersonal si social (de a acorda incredere si de a mentine relatii cu alte persoane) cat si pe plan profesional. Adeseori, ei au probleme de reglare a afectelor, dificultăţi de autocontrol al agresivitatii, furiei, comportamente impulsive şi autodistructive.  

De obicei, cele mai multe probleme care apar la tinerii din centrele de plasament sunt lipsa de adaptabilitate, de autocontrol, apatia si indiferenta. Adaptabilitatea lor sociala este redusa din cauza mediului inchis in care au  trait. Se intalnesc frecvent la acesti tineri si comportamente delicvente, antisociale. De asemenea, numarul mare de copii din centrele de plasament ii afecteaza pe acestia pentru ca le limiteaza posibilitatile de a se relaxa si de a se angaja in activitati independente. In cele mai multe cazuri ei simt ca li se invadeaza intimitatea si au o perceptie diferita asupra modului in care sunt priviti de catre ceilalti. 

Categories: Grupa 2 (anul 3)
Tags: experienta, mecanisme psihice, traume