R24.ro

Astazi in Romania exista aproximativ 5.000.000 de copii, cu varste cuprinse intre 0 si 18 ani, din care un procent de 2,2% se afla in evidenta Serviciilor Publice Specializate pentru Protectia Copilului. Conform datelor oferite de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptie, numarul copiilor aflati in centrele de plasament se ridica la 34.262 si constituie 41,41% din totalul copiilor aflati in evidenta serviciilor publice specializate.  

De-a lungul anilor, in tara noastra, soarta acestor copii a fost una foarte trista. Cunoastem cu totii povestile cutremuratoare a multora dintre ei, chinurile prin care au trecut si umilintele la care au fost supusi. Erau tinuti in frig, hraniti cu mancare putina, erau batuti, amenintati, exploatati sexual, batjocariti, obligati sa munceasca ore in sir fara a se tine seama de handicapul pe care il aveau sau de bolile de care sufereau. Erau prea mici si prea neputinciosi pentru a se putea apara si multi dintre ei nu au putut sa reziste. Cu toate acestea, la acea vreme, nimeni nu a fost tras la raspundere sau sanctionat. Metodologia de evaluare a situatiei acestor copii exista dar nu era  respecta. Desi auzeau de aceste cazuri infioratoare, autoritatile locale si cele judetene care aveau in administrare centrele de plasament, nu faceau nimic. Ei încercau din răsputeri să ascunda si sa  ţină sub tăcere toate neregulile care aveau loc, condamnandu-i astfel pe copiii de acolo sa traiasca intr-un adevarat infern.

Ne amintim cu totii de celebrul raport din 2006 al Organizatiei pentru Drepturile Omului Mental Disability Rights, care a facut inconjurul presei internationale, raport ce scotea la iveala faptul ca mii de copii cu handicap sunt tinuti in conditii mizere si inumane in institutii de psihiatrie din Romania. La acel moment cotidianul New Times publica imagini cutremuratoare cu copii handicapati, aproape scheletici, imobilizati in paturi de spital, cu mainile si picioarele contorsionate, care conform organizatiei, nu cantareau mai mult de 13 kilograme.

In ultimii ani, tara noastra s-a implicat mai mult in aceasta problema, elaborand politici noi si o serie de acte normative în sfera drepturilor copilului. Au fost editate numeroase materiale informative si metodice cu privire la drepturile copilului, a crescut aranjamentul mass-media si al societatii civile pentru protectia copilului, a fost sporit nivelul de constientizare de catre copii a drepturilor pe care le au, s-au instituit diferite servicii care se ocupa de redirectionarea cazurilor catre institutiile abilitate, servicii ce pot fi accesate de catre minorii abuzati.
Spre exemplu, din 2001 au fost puse la dispozitie, numere de telefon, apelabile gratuit pentru  semnalarea cazurilor de abuz, proiecte care vizeaza identificarea de solutii in cazurile copiilor asupra carora s-au comis abuzuri.
Cele mai numeroase cazuri de abuz care au fost semnalate erau cele legate de molestare fizică şi abuz emoţional, urmate de cazuri de neglijare, violenţă verbală, discriminare, exploatarea copilului prin muncă, abuz sexual, privare de libertate, trafic de copii.
Totodată, mediul cel mai frecvent în care au avut loc abuzurile semnalate este familia, urmată de şcoală, centrul de plasament şi casa de tip familial iar in ceea ce priveşte categoria de varsta a apelantilor, 47 la suta dintre acestia au fost copii.

Astazi, auzim mai rar de astfel de probleme dar abuzuri asupra copiilor inca mai exista.
Statisticile nationale arata ca foarte putine cazuri de maltratare asupra minorilor ajung in instanta. Procentul raportarilor in cazul abuzurilor este de numai 10% fata de cite se intimpla in realitate. In cazul victimelor abuzurilor, frica este foarte mare, ele sunt manipulate, santajate, iar in special fetele se descurajeaza, deoarece traiesc rusinea, jena, stigmatizarea situatiei.
Un exemplu actual este cel de la Centrul de Plasament Elena Farago din Barlad, unde a fost declansata o ancheta dupa ce doi adolescenţi instituţionalizati în acest loc au facut o serie de dezvăluiri despre ceea ce se întâmplă acolo. Disperaţi de calvarul pe care sunt nevoiţi să-l trăiască zilnic, au  indraznit sa povesteasca  totul.  Conform spuselor celor doi, acest centru s-a transformat într-un infern in care au loc agresiuni de orice gen, furturi, comportamente deviante şi violente, vocabular cu caracter pornografic, condiţii inumane de trai, abuzuri si chiar orgii sexuale. Ei povestesc ca sunt furaţi , batjocoriti, amenintati, ironizaţi, insultaţi şi calomniaţi în fiecare zi de catre tinerii mai mari din centru, tineri care s-au transformat in infractori si delicventi.
Totul se întâmplă de cativa ani, fara ca personalul centrului sa se implice serios in rezolvarea cazului. Mai grav este că  cei de la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Vaslui a trimis  la faţa locului o comisie de ancheta care a luat  cunostiinta de ceea ce se întampla acolo dar urmatoarele luni au trecut fara nici o schimbare.

Principala problema cu care se confrunta inca tara noastra este slaba pregatire si lipsa de motivatie a celor care lucreaza in acest moment in sistemul de protectie a copilului. Este nevoie de medici, educatori, asistenti maternali profesionisti si  psihologi care sa se implice mai mult.

Continua sa existe, in institutii, disfuncţionalităţi de relaţionare cu copii, o preocuparea insuficienta pentru crearea conditiilor optime de trai a acestora, metode neadecvate de disciplinare a lor, multi dintre ei confirmand  practicarea bataii drept pedeapsa precum si amenintarea si izolarea.

Acesti copii au nevoie de  un climat afectiv favorabil dezvoltarii personalitatii lor,  au nevoie sa participe la programe şi spectacole culturale, sportive, artistice, etc. si au nevoie sa se simta iubiti si protejati.
Personalul de educare din centrele de plasament trebuie sa cunoasca nevoile copilului aflat in dificultate, metodele instructiv-educative precum si toate aspectele legate de dezvoltarea lui. Este foarte important, de asemenea, sa se organizeze activitati de socializare in vederea reintegrarii lor in societate, activitati de consiliere psihologica si activitati prin care sa le fie descoperite aptitudinuile, vocatiile, etc.

Toate aceste aspecte trebuie luate in considerare deoarece multi copii si tineri din centrele de plasament  au serioase probleme de comportament si conduita sociala si in multe cazuri ei sunt produsul unui sistem care nu functionează deloc asa cum ar trebui.

 Din aceeasi categorie: Efectele psihologice asupra copiilor institutionalizati, Cum ajung copii in centrele de plasament, Tinerii institutionalizati nu stiu incotro sa se indrepte

Categories: Grupa 2 (anul 3)
Tags: abuz, centre de plasament, protectia copilului