Etica medicală blameazã “uciderea legalizată”
Medicii se exprimă. Consecinţele avortului
Gheorghe Florea, medic ginecolog la Spitalul Universitar de Urgenţã “Carol Davila” din Bucureşti, explicã efectele pe care le presupun întreruperile de sarcină: “În ultimii ani, s-au facut cercetãri serioase privind consecinţele avortului, iar o serie de simptome au fost grupate în Sindromul Post-Avort, care este definit ca un complex de simptome declanşate în urma avortului. El mai poate fi numit şi trauma psihicã a avortului. Este o tulburare emoţionalã post-traumaticã, deci are o influenţã foarte gravã asupra vieţii psihice a femeii. Iar dintre simptomele care caracterizeazã acest sindrom, aş enumera doar câteva: este sentimentul de vinovãţie şi pierdere irecuperabilã, pe care-l trãieşte femeia, care poate apãrea mai devreme sau mai târziu, în funcţie de afectivitatea acestei femei, deci în funcţie de cât de sensibilã este ea. Poate sã aparã tristeţea, depresia, pesimismul, plânsul necontrolat, teama nejustificatã. Pot apãrea tulburãri de somn, cum ar fi insomnia sau coşmarurile, visele cu copii care au fost avortaţi. Viaţa emoţionalã poate sã fie inhibatã, deci apare indiferenţa ori labilitatea emoţionalã. Femeia poate sã-şi piardã respectul faţã de sine, sã fie neîncrezatoare în sine. Pot apãrea, de asemenea, tulburãri ale vieţii de relaţie, cum ar fi distrugerea relaţiei cu partenerul sau incapacitatea de a avea relaţii stabile cu alte persoane din anturajul ei. Pot fi afectate relaţiile de familie. Pot apãrea tulburãri pe plan sexual, cum ar fi frigiditatea, anorgasmia sau promiscuitatea. Femeia poate face abuz de medicamente, de alcool sau chiar droguri, poate sã se gândeascã la sinucidere sau chiar sã înfãptuiascã acest act. De asemenea, pot apãrea reacţii psihotice acute, cum ar fi halucinaţiile, tulburãrile de memorie, nevroza anxioasã, depresivã şi o serie de alte tulburãri. “
Doctorul Vasile Luca, medic primar în Timişoara , consideră că: “Întreruperile de sarcină şi consecinţele lor nu sunt acte sau accidente individuale ci, în afara faptului că afectează doi indivizi (mamă-făt), ele se repercutează şi asupra familiei. Practica anticoncepţională şi avortul au depopulat şi au îmbătrânit comune, regiuni, ţări. Este un al treilea aspect al crimei întreruperii sarcinii: crima împotriva societăţii, a umanităţii. “
Ce înseamnã avortul pentru un fetus, pentru o fiinţã nenãscutã
Mai mult, Anca Munteanu, profesor, doctor şi psiholog, crede cã: “Având în vedere cã, de la cea mai fragedã vârstã intrauterinã, copilul deja are un rudiment de viaţã psihicã, avortul este o crimã pentru cã realmente copilul trãieşte din plin drama acestei tehnici avortive. A fost la un moment dat un documentar, şi regret cã nu se dã mai frecvent pe posturile noastre de televiziune, un documentar care pur şi simplu prezenta tot ce se întâmplã, şi stupoarea, angoasa, suferinţa extrordinarã a copilului care este sfâşiat în bucãţi de o chiuretã nemiloasã.”
Din punct de vedere legal şi moral, nici un om nu poate fi proprietatea altui om, chiar dacă acel om este copilul său. Astfel, cred că avortul nu poate fi considerat un drept al femeii, după cum nu poate fi un drept al nimănui să ucidă un adult. De altfel, în eseul său despre dreptul la viaţă, Augustin Cezar Vieru afirma: „O ucidere legalizată nu încetează de a fi ucidere. Dreptul la viaţă este dreptul fundamental al omului. Avortul este contrar moralei, contrar drepturilor omului, şi datelor ştiinţei.”
Leave a Reply