R24.ro

 Statistici referitoare la avort

Avortul este judecat în multe situaţii în raport cu ideea de libertate. Cei care susţin liberalizarea legislaţiei avortului aduc în discuţie creşterea numãrului de avorturi ilegale. De fapt, avortul ilegal constituie un argument neprobat în practicã. Şi Polonia, şi Irlanda au o legislaţie restrictivã la avort, iar statisticile indicã un numar foarte mic de avorturi ilegale înregistrate în ultimii ani în aceste ţãri.

Un raport al ONU recent aratã cã starea de sãnãtate a femeilor este mai bunã în ţãrile în care avortul este interzis. Mortalitatea maternã este mai mare în SUA şi Rusia, decât în ţãrile în care avortul este restricţionat (Polonia şi Irlanda).
Avortul a fost o idee de bazã a ideologiei comuniste şi a fost legalizat pentru prima datã în fosta URSS, şi toate ţãrile comuniste au aplicat, dupã aceea, acest model. Legalizarea avortului în România, la 26 decembrie 1989, a atras dupã sine efecte grave. Numãrul avorturilor a crescut îngrijorãtor. În 1990, la o populaţie de 22 de milioane de oameni erau înregistrate, în mod oficial, peste un milion de avorturi. Şi azi, întreruperea de sarcinã se menţine la un nivel foarte ridicat. Numãrul de avorturi raportat la populaţie este aproximativ de trei ori mai mare în România decât în Marea Britanie. Liberalizarea vieţii sexuale a declanşat creşterea vertiginoasã a numãrului de boli sexuale şi HIV/SIDA. Analizând statisticile în privinţa avorturilor din 1994, observăm un record trist: pe primul loc în lume se situa România, cu 172,4 avorturi la mia de femei având vârsta între 15 şi 44 de ani, urmată de Rusia  - cu 119,6; Cuba  - cu 56,5;  China   - cu 37,5;  S.U.A.  -  cu 26,4, pe ultimul loc fiind Polonia, cu 3,6.

Până în anul 2000, se înregistrează o cotă record de peste 10 milioane de avorturi, iar până în 2007, se înregistrează peste 15 milioane de avorturi declarate (clinicile private nu sunt obligate să declare numărul de avorturi realizate). Astfel, pentru anii 2003 - 2004, s-a constatat că fiecare al doilea copil a fost avortat. În 10 ani, natalitatea a scăzut cu aproximativ jumătate de milion.

A fost stabilit, de asemenea, că vîrsta medie a femeilor care au avortat este de 18 ani. Căsătoriile înregistrate au fost constante doar în 7% din cazuri, iar rata femeilor necasătorite care au recurs la avort este de 93%. Fiecare a treia femeie a menţionat că a recurs la aceastã metodã neortodoxã pentru că nu îşi doreşte copilul la aceastã vîrstã. Motivul cel mai des invocat a fost acela cã nu se simte pregãtitã sã fie mamã încã. De asemenea, s-a constatat că 53% îşi fac studiile, şi 43% nu practică nicio ocupaţie.

Astfel, nu putem afirma că avortul este necesar pentru a preveni anumiţi factori de risc în ceea ce priveşte naşterea copiilor cu anumite dizabilităţi. Dimpotrivă, pe primul loc se află cauza: lipsa dorinţei de a avea vreun copil la vârsta de 15 sau 19 ani. Ceea ce este cu adevãrat grav este “recidivismul” de care dau dovadã femeile care fac avorturi. Unele dintre ele ajung la 7 sau 8 sarcini întrerupte voit, deşi au un soţ, un serviciu bine plãtit şi nu au copii.

Un raport recent, realizat de World Population Prospects 2000, instituţie aflatã sub patronajul ONU, aratã cã, pânã în 2050, populaţia României va scade de la 21,6 milioane, cât are în prezent, la 18 milioane de oameni. Cauza principalã este scãderea numãrului de naşteri, ceea ce conduce la o îmbãtrânire rapidã a populaţiei.

Geneticianul Jérôme Lejeune afirma: “Omul est om din momentul concepţiei”. Recentele progrese ale ştiinţelor biologice dovedesc clar că noua fiinţă, chiar de la concepţie, posedă un cod genetic propriu, diferit de codul genetic al mamei şi de cel al tatălui, deci chiar de la concepţie este fiinţă umană. Codul genetic este tiparul genetic complex al dezvoltării umane şi conţine: sexul copilului, culoarea părului şi a ochilor, înăţimea, nuanţa tenului, forma feţei, forma nasului, practic, toate trăsăturile umane în formă incipientă.

În 1967, s-a ţinut prestigioasa Conferinţă internaţională asupra avortului la Washington,  la care au luat parte cei mai renumiţi biochimişti, obstetricieni, ginecologi şi geneticieni din lume. Concluzia acestei comisii a fost că omul este om în orice moment din dezvoltarea sa, începând de la concepţie. Aşadar, fiinţa concepută în pântecele matern e una complet nouă, diferită, unică, independentă, cu drepturi egale cu ale fiecăruia dintre noi. Naşterea înseamnă părăsirea uterului matern, tăierea cordonului ombilical, existenţa noului-născut în afara organismului mamei şi separat de el. Dar nu este nicio diferenţă revoluţionară între copilul din uter şi copilul de după naştere. Singura schimbare se referă la metoda de alimentare cu hrană şi oxigen: înainte de naştere, hrana şi oxigenul erau preluate de la mamă prin cordonul ombilical. După naştere, oxigenul este luat din atmosferă prin plămâni şi hrana prin stomac, dacă noul născut este destul de matur pentru a fi hrănit în acest fel.

După cum am văzut mai sus, ovulul fecundat are aceeaşi valoare de persoană umană ca şi un copil după naştere sau ca şi un om matur. Omul adult de astăzi e acelaşi cu cel din momentul concepţiei şi are acelaşi cod genetic ca şi în acel moment. De la concepţie până la moarte codul genetic al omului rămâne acelaşi. Fiinţa umană rămâne fiinţă umană indiferent de dimensiunile pe care le are şi de mediul în care trăieşte. Omul nu are nevoie de timp ca să devină om, ci are nevoie de timp ca să dezvolte ceea ce este deja din momentul concepţiei.

Sursa:

http:// provitabucuresti.ro/

 http:// www.orthodoxphotos.com/readings/avortul/

http://www.avort.ro/

Categories: Grupa 4 (anul 3)
Tags: Ce este avortul, Consecinte, istoric